Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/127

LA MEDELENI 127

— Adevărat?

— Are moșu’.

- Și-i frumos la războiu, Moș Gheorghe?

- Eii!... Ducă-se pe pustii!... Mor bieții cai — mai mare jalea—și oamenii, săracii... Ducă-se pe pustii!

— Și mată n'ai murit, Moș Gheorghe.

- Cum să moară,—se indignă Olguța. Vrei să mă supăr?

— Iaca-s viu... Nu te supără, duduița moșului... Ia mai bine să mergem în livadă.

— Moș Gheorghe, dac’ași fi eu fata matale, și dac’ași face obrăznicii, m’ai bate?

— Ferească Dumnezeu!

- Vezi, Monica!... Da’ de ce nu tragi din lu­lea, Moș Gheorghe?

- Fac miros urât.

- Ba-i frumos. Imi place mie... și Monicăi.

- Fie ș’așâ. Da’ hai să vă arăte moșu’ ceva în livadă.

— Hai, Monica... Ce vrei să faci, Moș Gheor­ghe? — se alarmă Olguța, văzându-l că întinde mâna spre pălăria ei.

— Să-ți dau pălăria, duduița.

- Nu pune mâna pe pălărie, Moș Gheorghe!

— Iaca am lăsat-o!... Da ce-i foc în pălărie?

- Foc, Moș Gheorghe, chiar așa! — se în­cruntă viclean, Olguța.

— Mergem, Olguța?

Moș Gheorghe aruncă o privire spre lacata sipetului...