LA MEDELENI 125
întrebându-i. Și se mirau toți cei ce-l auzeau,de priceperea și de răspunsurile lui“.
— Dragu’ lui copil! - oftă Moș Gheorghe cu ochii la Olguța.
— Moș Gheorghe, și invățații aveau bărbi lungi?
- Și albe, duduița moșului.
- Și ei îl întrebau?
- II întrebau.
— Și la toți le răspundea?
— Le răspundea și-i întreba și el.
- Sigur, Moș Gheorghe... Și-i încurcă.
— Ii încurcă, duduița moșului, cum nu.
- Și nu-i trăgeă de barbă?
- Nu-i trăgeă, duduița moșului, zâmbi Moș Gheorghe.
— De asta l-au ucis. Da, l-au ucis, - se posomori moșneagul.
- Moș Gheorghe, spune mai departe, — șopti Monica.
„Și văzându-l, s’au uimit, și a zis către el muma lui: Fiule de ce ne-ai făcut asta? Iaca, părintele tău și eu, îngrijiți fiind, te căutam... Și a zis către dânșii: Pentru ce mă căutați? Au nu ați știut că mi se cade să fiu în cele ce sânt ale părintelui meu? Dar ei nu au înțeles graiul care le-a vorbit"...
- Sigur... Moș Gheorghe, nu l-au pedepsit? — Nuu, duduița moșului. Pe fiul lui Dumnezeu? — se spăimântă Moș Gheorghe, făcându-și cruce.
