— Vezi, Olguța!
— Poate că știi mata, mamă dragă!
– Hai să te 'mbrac.
— Aha!
Dănuț închise ușa salonului, ușurel, rămânând afară. Monica nu băgase de seamă.
— Hm!
Prin gaura broaștei o văzu din nou uitându-se în oglindă.
— Frumos!
A treia oară la fel.
— Bravo!
Și a patra oară.
Vrasăzică Monica se uită în oglindă! Monica-cea-cuminte, Monica-cea-ascultătoare, Monica… se uită în oglindă. Se uita și Dănuț, dar el era băiat! Vrasăzică Monica…
„Dar și tu te uiți pe borta cheii!"
— Asta-i altceva! - răspunse Dănuț cu vorbe mute, gândului obraznic.
Și ca să i-o dovedească, intră în salon, brusc. Monica, se uita pe fereastră.
— Hm!
— Nu ți-i prea cald, Dănuț? îl întâmpină Monica, gata să-i slujească în haine de împărăteasă.
— Treaba mea! Nu te-amestecâ!
— Ți-am făcut ceva, Dănuț?
— Fă-mi numai!
– Nu-ți fac nimic, Dănuț.
— Ți-i frică!
