110 IONEL TEODOREANU
— Vezi, Olguța!
— Poate că știi mata, mamă dragă!
- Hai să te ’mbrac.
— Aha!
Dănuț închise ușa salonului, ușurel, rămânând afară. Monica nu băgase de seamă.
— Hm!
Prin gaura broaștei o văzu din nou uităndu-se in oglindă.
— Frumos!
A treia oară la fel.
— Bravo!
Și a patra oară.
Vrasăzică Monica se uită in oglindă! Monicacea-cuminte, Monica-cea-ascultătoare, Monica... se uită in oglindă. Se uită și Dănuț, dar el eră băiat! Vrasăzică Monica...
,,Dar și tu te uiți pe borta cheii!"
— Asta-i altceva! - răspunse Dănuț cu vorbe mute, gândului obraznic.
Și ca să i-o dovedească, intră in salon, brusc. Monica, se uită pe fereastră.
— Hm!
— Nu ți-i prea cald, Dănuț? îl întâmpină Monica, gata să-i slujească în haine de împărăteasă.
— Treaba mea! Nu te-amestecâ!
— Ți-am făcut ceva, Dănuț?
— Fă-mi numai!
- Nu-ți fac nimic, Dănuț.
— Ți-i frică!
