108 IONEL TEODOREANU
- Eu nu vreau! Tocmai, m’aș fi mirat... Mama dragă, uită-te la mine?
— Ce vrei?
— Eu? Nimic. Numai să te uiți.
— Bine, mă uit.
- Nu in ochi! Uită-te la mine, așa, știi tu: cum te uiți când mergem la teatru... Inspectează-mă.
— Ei, și?
— Și nu vezi nimica?
— Ba văd că ți-ai pătat rochița! Când ți-ai pătat-o?
— Ai văzut?... Când mi-am pătat-o?... Tu știi, Monica?
-...
— Nici eu!... Mamă dragă, nu-i păcat să am eu o rochiță pătată!
— Păcat de rochiță!
— Și de mine nu?
— De ce ai pătat-o?
— Eu?
— Da’ cine?
— Ea singură. Adică supa.
— Olguța!
— Vrei să mă pedepsești, mamă?
— Lasă-mă, te rog!
— Atunci nu vrei să mă pedepsești.
— Te rog, spune-mi ce vrei?
— Și-mi dai?
— Spune ce?
- Eu nu cer nimic. Da’ de ce să am o rochiță pătată? Eu nu vreau să am o rochiță pătată.
