Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/107

Această pagină a fost verificată
LA MEDELENI
107

— Pui mic, nu-i păcat! Și dac' ar fi, l'ar lua tante Alice asupra ei.

— Ce bună ești, tante Alice!

Clanța svâcni.

— Am venit!

- Nu trânti…

— …nu bufni, nu pocni! Mamă dragă, tare te iubesc!

— Olguța!

— Am spus o obrăznicie?

Doamna Deleanu începu să râdă.

— Vezi, mamă dragă!

— Ia astămpără-te! Uită-te mai bine la Monica.

— Ia să te văd, o luă în primire Olguța intorcâd-o spre ea… Foarte bine! Îmi place! Grozav îmi place!… Mamă dragă, bine mai lucrezi tu!

— Slavă Domnului! Am auzit și eu o laudă din gura ta!

— Azi sunt bine dispusă, mamă dragă!

— Ia te rog! Lasă-l pe tata să fie bine dispus când vrea. Tu trebue să fii totdeauna.

— De ce?

— Fiindcă ești copil.

— Poate… da' azi sunt foarte bine dispusă! Și tu, mamă dragă?

— Și eu, dacă nu mă năucești.

— Îți spun eu, mamă, că azi îi sărbătoare.

— Olguța, ți-am mai spus odată că nu-i!

— Cred… da' parcă ar fi!… Monica, tu te dezbraci acuma, sau rămâi așa?

— Las-o 'n pace, Olguța! De ce vrei să se dezbrace?