— Pui mic, nu-i păcat! Și dac' ar fi, l'ar lua tante Alice asupra ei.
— Ce bună ești, tante Alice!
Clanța svâcni.
— Am venit!
- Nu trânti…
— …nu bufni, nu pocni! Mamă dragă, tare te iubesc!
— Olguța!
— Am spus o obrăznicie?
Doamna Deleanu începu să râdă.
— Vezi, mamă dragă!
— Ia astămpără-te! Uită-te mai bine la Monica.
— Ia să te văd, o luă în primire Olguța intorcâd-o spre ea… Foarte bine! Îmi place! Grozav îmi place!… Mamă dragă, bine mai lucrezi tu!
— Slavă Domnului! Am auzit și eu o laudă din gura ta!
— Azi sunt bine dispusă, mamă dragă!
— Ia te rog! Lasă-l pe tata să fie bine dispus când vrea. Tu trebue să fii totdeauna.
— De ce?
— Fiindcă ești copil.
— Poate… da' azi sunt foarte bine dispusă! Și tu, mamă dragă?
— Și eu, dacă nu mă năucești.
— Îți spun eu, mamă, că azi îi sărbătoare.
— Olguța, ți-am mai spus odată că nu-i!
— Cred… da' parcă ar fi!… Monica, tu te dezbraci acuma, sau rămâi așa?
— Las-o 'n pace, Olguța! De ce vrei să se dezbrace?