— Ba da.
— Cum vrei tu!
— Papa, da' mă iubești mai mult decât pe prietenii tăi?
— Mai încape vorbă!
— Atunci dă-mi și mie o lulea.
— O lulea?
— Dacă mă iubești, papa!
— Și ce vrei să faci tu c’o lulea?
— S'o am și eu la mine… așa, de frumuseță.
— Bine, Olguța… Uite… Alege-ți tu una pe placul tău.
Deschise un saltar ticsit cu felurite unelte deale fumatului.
— Uite, Olguța: asta-i frumoasă și-i mică; de spumă de mare. Numai bună pentru tine. Îți place?
— Îmi place, papa. Da' eu vreau una mare.
— Alege-ți una mare atunci!
— Asta-i bună, papa? — întrebă Olguța, punând mâna pe cea mai mare.
— Bună, cum nu! Asta… asta o am și eu dela un franțuz care acordă piane la Iași… A murit, săracu'! Ce om cumsecade!… Excelentă pipă.
— Atunci o iau pe asta. Merci, papa. Am să țin minte.
— Lasă, dragu' tatii. Toate-s ale tale. Tu nu știi că tata-ți dă orice?
Olguța îi desmierdă fruntea și părul.
— Ce păr frumos ai tu, papa. Parcă-i mătasă!… De-acuma mă duc.