Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/104

Această pagină a fost validată
104
IONEL TEODOREANU

— Ba da.

— Cum vrei tu!

— Papa, da' mă iubești mai mult decât pe prietenii tăi?

— Mai încape vorbă!

— Atunci dă-mi și mie o lulea.

— O lulea?

— Dacă mă iubești, papa!

— Și ce vrei să faci tu c’o lulea?

— S'o am și eu la mine… așa, de frumuseță.

— Bine, Olguța… Uite… Alege-ți tu una pe placul tău.

Deschise un saltar ticsit cu felurite unelte deale fumatului.

— Uite, Olguța: asta-i frumoasă și-i mică; de spumă de mare. Numai bună pentru tine. Îți place?

— Îmi place, papa. Da' eu vreau una mare.

— Alege-ți una mare atunci!

— Asta-i bună, papa? — întrebă Olguța, punând mâna pe cea mai mare.

— Bună, cum nu! Asta… asta o am și eu dela un franțuz care acordă piane la Iași… A murit, săracu'! Ce om cumsecade!… Excelentă pipă.

— Atunci o iau pe asta. Merci, papa. Am să țin minte.

— Lasă, dragu' tatii. Toate-s ale tale. Tu nu știi că tata-ți dă orice?

Olguța îi desmierdă fruntea și părul.

— Ce păr frumos ai tu, papa. Parcă-i mătasă!… De-acuma mă duc.