LA MEDELENI 103
— De ce mă întrebi? Parcă tu nu știi!
— Știu-știu! Da-mi place să mi-o spui tu.
— Mie nu.
— De ce, Olguța?
— Așa... Nu știu...
— Vrei bomboane?
— Merci... Papa, de ce nu fumezi tu? Fiindcă-s eu aici?
— Nu, Olguța. Uitasem... Vrei tu să fumez?
- Da, papa. Ție-ți stă bine când fumezi.
Domnul Deleanu înșuruba țigara răsucită in țigaretă. Olguța aprinse un chibrit oferindu-i cu băgare de seamă flacăra conică.
— Fuuu. Papa, de ce-i mai frumoasă o lulea decât o țigaretă?
— Fiindcă-ți place ție.
— Eii, papa! Asta-i altceva! Da’ ție nu-ți place luleaua?
— Ba îmi place.
— Atunci de ce nu fumezi cu luleaua?
— M’am deprins cu țigareta... și nu fac bine!
Cu luleaua numai pufăi; nu tragi în piept cum fac eu, — pildui cu voluptate domnul Deleanu.
— Și luleaua o mai ai?
— Sigur. Am mai multe.
— Și ce faci cu ele?
— Le țin și eu degeaba.
— Degeaba?
— Adică mai dau câte una la vre-un prieten.
— Papa, tu mă iubești pe mine?
— Nuu!
