Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/101

Această pagină nu a fost verificată

LA MEDELENI 101

- Ba albastrul e și mai frumos.

- Spui minciuni. Spune și tu, Monica?

- ...Eu nu știu!

— Atunci și tu spui cași mine și noi avem dreptate, biruise Olguța.

...Vrasăzică și lui Dănuț ii plăcea albastrul... De-atunci, Monica începuse să aștepte rochița de culoarea lui Dănuț. Doamna Deleanu nu mai în­drăznea să i-o dea, de teamă să n’o mâhnească. Monica nu se încumeta s’o ceară... Și tare se temea Monica să n’o supere pe bunica ei!... Și nici pe Olguța n’ar fi vrut s’o trădeze.

Monica urmă in etac pe doamna Deleanu. Olguța intră o clipă după ele și dădu să iasă.

- Olguța, unde te duci?

— Vreau să vorbesc cu papa.

- Olguța, azi nu-i lucru curat cu tine!

- De ce?

- Bine, Olguța, n’ai spus tu că vrei să vezi cum îi șade Monicăi cu rochița albastră?

- Ba da, eu am vrut.

- Atunci de ce te duci?

— Fiindcă...

Zâmbi.

- Mamă dragă, eu am mai văzut-o pe Monica in pantaloni! Până ce se îmbracă eu mă întorc.

  • * *

Când făcea vizite, Olguța nu intra niciodată intr’o odae înainte de-a bate la ușă. O singură