Cc. Tache (tresare). — Cine-o fi? Vre-un creditor! Și’n somn îĭ visez!
Lina (intră răpede pe ușa din fund). — Un domn! (se uită chiorîș la sticlă, că a băut tot din ĭea).
Cc. Tache. — Proast’o, la ce-aĭ spus că’s a-casă? Poftește-l înnăuntru. Ce bolovăneștĭ ochiĭ? Nu m’aĭ văzut de mult? (Lina ĭea răpede tablaua de pe masă, o dă în sofragerie, închide ușa, ĭese pe cea din fund).
Cc. Tache (îngrijit). — Cine-o fi? (Merge spre ușa din fund).
Panait Mătăsaru (intră pe ușa din fund. Om de 43 anĭ, potrivit de gros, la față roșiŭ, ras, avînd numaĭ mustățĭ lungĭ, blonde. Foarte cochet și foarte mulțumit de sine. Un lanț de aur îĭ atîrnă pe vestă; în deget un solitar fermecător. Ochiĭ vioĭ, sugestivĭ, plinĭ de pasiune). — Am onoare să mă recomand Panaite Mătăsaru, vechiŭ coleg de școală. Ișĭ maĭ amintește Tache Sirion? Greŭ! Nu-ĭ așa? Ne-am văzut copiĭ, ne întîlnim… bărbațĭ.
Cc. Tache. — Nu maĭ da pe înconjur, nene! zi, bătrînĭ.
