Lina (ĭese prin stînga).
Cc. Tache (soarbe din ceașcă și-o umple cu conĭac; oftează; iar începe a se primbla; vorbește). — Care din cotro — banĭ!… Aĭ, n’aĭ!… Munca lor!… Nina spunea s’achit profesorul de piano, — și ĭeŭ, n’am de tutun. La vîrsta ĭeĭ, poate înțelege mizeriile viețeĭ?… Ce ghinĭon! Am pĭerdut banĭ împrumutați… Hm! suta avea pe ĭea numărul 13… O lună de cînd pĭerz. O să ĭeaŭ fotografiea Ninei, poate mi-o aduce noroc… Sărmana fată! Ca lumina soareluĭ mi-ĭ dragă! Așĭ! vorbe goale! Poate fi ce-va asemănat ĭubireĭ părinteștĭ? E singură în felul ĭeĭ, ĭe viața, ĭe sufletul nostru… Ultima suflare bucuros mi-așĭ da s’o știŭ fericită. Fericire! Iubire! Vorbe secĭ și goale, cînd banul nu le ține isonul. Am avut, dar blestemul m’a urmărit! Urgisitǎ carte! Plătesc blăstemul unor strămoșĭ lacomĭ! Din reŭ în maĭ reŭ; pagubĭ, moarte și mereŭ cădere. Viața! Pentru uniĭ i-adevărată capcană; o dată ce-aĭ căzut, te zbațĭ și tot maĭ reŭ te prinzĭ, maĭ tare cleștele-ĭ te strîng și dințiĭ maĭ adînc se înfig; simțĭ cum oasele ’țĭ trosesc, cum inima și sufletul se zdrobesc, iar tu fără putere, te mistuĭ!
(S’aude clopotul de la intrare).
