Această pagină a fost verificată
4
Peste a nopțeĭ feerie
Se ridică mîndra lună,
Totu-ĭ vis și armonie,
Noapte bună, noapte bună.
Se ridică mîndra lună,
Totu-ĭ vis și armonie,
Noapte bună, noapte bună.
Cc. Tache (începe a vorbi singur) S’o fi recit cafeaua… O dă fără conĭac! Nesuferit!… Am ajuns sub epitropia slugilor. (Sună clopoțelul de pe masă).
SCENA II
Cc. Tache. — Lina
Lina (cam trecută la față, intră răpede prin stînga). — Poftiți? Domnul vrea să ĭasă? Măcelarul s’a rugat: nu-ĭ dațĭ ce-va?
Cc. Tache (mînios). — Cine te-a pus tălmaciu? Cafeaua fără conĭac se dă?
Lina (cu glas prefăcut). — Vaĭ! cum uitaĭ! Acușica. (ĭese prin stînga).
Cc. Tache (tot primblîndu-se). — In cotro s’o ĭeau? La vîrsta mea s’ajungĭ așa hal! (S’așează la masă, zîngănește cu lingurița în tabla nervos).
Lina (vine prin stînga, aduce o sticluță cu conĭac, stă la o parte).
Cc. Tache. — Vezi-țĭ de treabă; încă nu plec!
