Gîndește. Aĭ două-zecĭ de anĭ.
Nina. — Incă nu. Și drept să-țĭ spun, mi-ĭ frică să pricep!
Cc. Sița (amenințătoare). — Nu uĭta, ĭel orĭ cînd, poate vinde casa; remănețĭ pe drumurĭ! Să te gîndeștĭ bine! Cînd trăea nașă-ta vă maĭ ajuta. Acuma zeŭ, nu știŭ cum îțĭ scoate-o la capăt… Luĭ tat’tu nu-ĭ spune nemic. Ieŭ am o daraveră cu Mătăsaru; oiŭ să cerc să-l văz ce gîndurĭ maĭ are. Știŭ atîtă că se prăpădește după tine.
Nina (tristă). — Ce gîndurĭ poate avea un bogătaș de o fată săracă! Sermană maĭcă, oare vezĭ tu în ce hal am ajuns?
Cc. Sița (înțepat). — Îțĭ vreaŭ binele ca și o mamă. (O sărută). Complimente luĭ tat’tu. (Iese prin fund, Nina o petrece).
Lina (deretică prin casă, se duce la buchet.) Să ĭeaŭ unul, Și-a pus boierul pare-mi-se ochiĭ pe domnișoara noastră! N’are gust reŭ! Bĭeata! Ce-o să facă! Tineriĭ! Nu maĭ departe prăpăditul mĭeŭ de treĭ zile n’a dat p’aci, unde nu ĭ-am dat un pĭesoiŭ de cincĭ (face semn cum ar număra banĭ).
