Această pagină nu a fost verificată
11
Trecând fără număr pe apele ’ntinse,
Și soare, ce toate le vezi,
Priviți-mi durerea de zeu, de la zei,
Cătați cu ce hulă,
Zdrobit mii de ani,
Voiu sta eu luptând.
Un lanț de rușine mi l-a născocit
Stăpânul cel nou peste cei fericiți.
Vai, vai, plâng durerea de azi,
De mâne, și ce capăt
Durerea-mi avea-va!
Dar ce zic eu, pe toate deplin le am știut,
Știam ce m’așteaptă, cum lucrul mai nou vre odată
Nu-mi vine, iar soarta s’o sprijin cât pot
Mai bine se cade, știind că nevoia
Își are-o putere ce nu se învinge.
Dar nu se cuvine să tac, nici tăcerea
S’o rup despre soarta cea crudă de-acum.
Sărmanul, acestea le răbd pentru oameni:
Am dus doar în vargă izvorul de foc pe furiș
Și dascăl de arta cea nouă sânt și călăuză.
Acuma pedeapsa de-aceia mi-o trag,
Stând astfel în lanțuri, legat sus supt eter.
O vai, vai ce-aud!
E oare-o mireasmă ce-mi vine neclar?
Ori glasul de zei, de oameni, amestec,
Veni pe aceste locuri, departe,
Să-mi vadă durerea, sau ce vrea altfèl?
Privește-mă: zeul legat, chinuit,
Dușmànul lui Zeus, la zeii ceilalți
Ajuns tot protivnic, la toți cari sânt
Acolo grămadă în curtea lui Zeus,
De multă iubire ce am pentru oameni.
Vai, vai, ce zgomot aud eu aproape,
De păsări ce zboară și aierul sună
De àripi ușoare ce vin fluturând.
De orișice este să-mi vie, mi-e groază!
Și soare, ce toate le vezi,
Priviți-mi durerea de zeu, de la zei,
Cătați cu ce hulă,
Zdrobit mii de ani,
Voiu sta eu luptând.
Un lanț de rușine mi l-a născocit
Stăpânul cel nou peste cei fericiți.
Vai, vai, plâng durerea de azi,
De mâne, și ce capăt
Durerea-mi avea-va!
Dar ce zic eu, pe toate deplin le am știut,
Știam ce m’așteaptă, cum lucrul mai nou vre odată
Nu-mi vine, iar soarta s’o sprijin cât pot
Mai bine se cade, știind că nevoia
Își are-o putere ce nu se învinge.
Dar nu se cuvine să tac, nici tăcerea
S’o rup despre soarta cea crudă de-acum.
Sărmanul, acestea le răbd pentru oameni:
Am dus doar în vargă izvorul de foc pe furiș
Și dascăl de arta cea nouă sânt și călăuză.
Acuma pedeapsa de-aceia mi-o trag,
Stând astfel în lanțuri, legat sus supt eter.
O vai, vai ce-aud!
E oare-o mireasmă ce-mi vine neclar?
Ori glasul de zei, de oameni, amestec,
Veni pe aceste locuri, departe,
Să-mi vadă durerea, sau ce vrea altfèl?
Privește-mă: zeul legat, chinuit,
Dușmànul lui Zeus, la zeii ceilalți
Ajuns tot protivnic, la toți cari sânt
Acolo grămadă în curtea lui Zeus,
De multă iubire ce am pentru oameni.
Vai, vai, ce zgomot aud eu aproape,
De păsări ce zboară și aierul sună
De àripi ușoare ce vin fluturând.
De orișice este să-mi vie, mi-e groază!
CORUL.
Să nu te temi, căci ceata prietenă
Pe-aripile grăbite, iuți,
Veni către-aceste locuri,
Să nu te temi, căci ceata prietenă
Pe-aripile grăbite, iuți,
Veni către-aceste locuri,
