Pagină:Eschil - Prometeu înlănțuit (trad. Nicolae Iorga, 1940).pdf/8

10

---

HEPHAISTOS.
Cu ochi-ți privești un spectacol grozav.

PUTEREA.
Ce văd, e pedeapsa de care e vrednic,
Dar prinde ’n cătușe, subțioara strâns!

HEPHAISTOS.
Le fac de nevoie; ci nu-mi porunci!

PUTEREA.
De nu dai porunca, eu îl îndemn;
Dă-te mai jos, și piciorul i-l strânge de-aproape

HEPHAISTOS.
Și iată că lucru-i făcut, nu cu greu.

PUTEREA.
Acum cu putere to piedeci îi pune,
Căci doritorul faptei e aspru.

HEPHAISTOS.
Cum fața ta este, și limba-i asemeni.

PUTEREA
Tu te ’nblânzește, iar mie ’ndrăzneala
Și-asprimea mâniei să nu-mi dojăniți!

HEPHAISTOS.
Să mergem, căci trupu-i întreg l-am legat.

PUTEREA (către Prometeu)
Acum mai sfidează, și darul divin, de mai poți,
Furându-l, acestor sărmani efemeri li-l mai da!
Ce au muritorii să-ți dea pentru chinuri?
Zadarnic la demoni îți zic: Prometeu,
Căci vorba înseamnă gândire ’nainte,
Și cată un alt Prometeu să te scapi!

PROMETEU.
O eter divin și suflări zburătoare,
Izvoare de rîuri și zâmbet de unde,