Pagină:Eschil - Prometeu înlănțuit (trad. Nicolae Iorga, 1940).pdf/7

9

---

HEPHAISTOS.
Așa e, o știu, și nu aflu ceva împotrivă.

SILA.
Și deci tu în lanțuri pe-acesta nu-l pui.
Ca tatăl de-această zăbavă să nu-ți ție samă?

HEPHAISTOS.
Mai bine apucă aceste lanțuri de-acolo!

PUTEREA.
Acum, cu putere tu brațele-i leagă:
Ciocanul le bată de stâncile-acestea!

HEPHAISTOS.
Ci lucrul se face, și nu e zadarnic.

PUTEREA.
Lovește mai bine și strânge, nu sta,
Căci strașnic e: calea prin orice să-și afle

HEPHAISTOS.
Legat îi e brațul acum pe deplin.

PUTEREA.
Și altul acuma tu singur i-l leagă,
Să afle zăludul că Zeus e mai sus!

HEPHAISTOS.
Și nimene altul nu-i rost să mă mustre

PUTEREA.
Acuma vei prinde în cuiu de diamant
Obraznica față a pieptului său!

HEPHAISTOS.
O, vai cât mă doare ce-ți fac, Prometeu

PUTEREA.
Mai poți tu ca lacrimi să verși când îl știi
Că-i este lui Zeus un dușman? Păzește!