Sari la conținut

Pagină:Eschil - Prometeu înlănțuit (trad. Nicolae Iorga, 1940).pdf/6

Această pagină a fost verificată
8

Și celor ce mor li-ai dat cinste și peste dreptate,
Și ’n schimb tu păzi-vei de veci piatra goală
Tot în picioare, cu genunchiul legat, fără somn
Zadarnic durerea-ți în strigăt suna-vei,
Căci nenduplecată-i voința lui Zeus,
Și aspru-i oricare pe alții de nou îi domină.

PUTEREA
Așa e: zadarnic tu plânsu-l ridici.
(către Hephaistos:)
De ce pe vrăjmașul zeilor, pe acesta,
Tu nu-l urăști când daru-ți l-a dat omenirii?

HEPHAISTOS.
E lucru grozav și același sânge și tovărășia!

PUTEREA.
De sigur, dar vorba de tată s’o calci
Ce este? Nu-i oare un lucru mai greu?

HEPHAISTOS.
Așa ești tu veșnic și crud și ’ndrăzneț!

PUTEREA.
Da, da, căci zădarnic pe-acesta îl plângi
Și deci ce nu are folos nu rîvni.

HEPHAISTOS.
O, vai, meșteșugu-mi de mâni mult urît!

PUTEREA.
De ce tu pe plâns să te pui? nu-i doar arta-ți
Pricina acestor dureri de acum?

HEPHAISTOS.
Pe dânsa oricine mai bine s’o aibă!

PUTEREA.
Poți toate pe lume, dar nu peste zei,
Căci singur în toate, el e liber, Zeus!