Această pagină a fost verificată
Perdeaua I-iu
PUTEREA.
Venim la șesul din urm’ al pământului,
În țara scită, pustiul cel sterp,
Hefaiste, iar ție se cade a ’mplini
Porunci date de tatăl, pe acesta de stânci
Prăpăstuite să-l legi, ticălosul,
Cu lanțul cel sigur de tare diamant.
Căci gloria-ți însăși, lumina de foc,
Spre meșteșuguri el a răpit.
De-aceia se cade a plăti zeilor
Ca să se învețe domnia lui Zeus
Să o respecte, oprind aplecarea spre oameni.
Venim la șesul din urm’ al pământului,
În țara scită, pustiul cel sterp,
Hefaiste, iar ție se cade a ’mplini
Porunci date de tatăl, pe acesta de stânci
Prăpăstuite să-l legi, ticălosul,
Cu lanțul cel sigur de tare diamant.
Căci gloria-ți însăși, lumina de foc,
Spre meșteșuguri el a răpit.
De-aceia se cade a plăti zeilor
Ca să se învețe domnia lui Zeus
Să o respecte, oprind aplecarea spre oameni.
HEPHAISTOS.
Putere și silă, ce-a spus vouă Zeus
Să-și aibă ’mplinire: nimic nu stă ’n cale.
Iar eu n’am curajul pe-un zeu ca și mine
Să-l ferec cu silă de stânci viforoase.
Și totuși nevoie-i să iau și eu parte,
Căci greu e porunca de tată s’o calci.
O fiu al Themidei cea dreaptă, ’ndrăznețe,
Nevrând și pe tine cu lanț de aramă
Solid să te leg într’aceste sălbatece locuri,
Și nici glas și nici chipul de om să nu vezi,
Ci, drept stând, a feți ’nflorire s’o schimbi,
Supt flăcări de aur și noaptea ’nstelată s’o vrei,
Și soarele iarăși se ’nalță prin recile zori
Și veșnic durerea de față te arde.
Căci om s’o aline pe lume nu este născut:
Aceasta-i răsplată iubirii tale de oameni.
Căci, zeu tu, mânia de zei n’ai temut-o,
Putere și silă, ce-a spus vouă Zeus
Să-și aibă ’mplinire: nimic nu stă ’n cale.
Iar eu n’am curajul pe-un zeu ca și mine
Să-l ferec cu silă de stânci viforoase.
Și totuși nevoie-i să iau și eu parte,
Căci greu e porunca de tată s’o calci.
O fiu al Themidei cea dreaptă, ’ndrăznețe,
Nevrând și pe tine cu lanț de aramă
Solid să te leg într’aceste sălbatece locuri,
Și nici glas și nici chipul de om să nu vezi,
Ci, drept stând, a feți ’nflorire s’o schimbi,
Supt flăcări de aur și noaptea ’nstelată s’o vrei,
Și soarele iarăși se ’nalță prin recile zori
Și veșnic durerea de față te arde.
Căci om s’o aline pe lume nu este născut:
Aceasta-i răsplată iubirii tale de oameni.
Căci, zeu tu, mânia de zei n’ai temut-o,
