Sari la conținut

Pagină:Eschil - Prometeu înlănțuit (trad. Nicolae Iorga, 1940).pdf/42

Această pagină nu a fost verificată
46

PROMETEU.
Iată cu fapta, nu cu cuvântul,
Simt că pământul a tremurat.
Urlă ecoul tunetului,
Șerpii de flăcări ard sus în cer,
Mișcă vârtejul praful din drum,
Vanturi aleargă de pretutindeni
Și se înfruntă din două părți,
Aier și Mare se contopesc:
Acestea Zèus mi le trimete
Ca să trezească frica în mine.
Themis și Țărna, mamă a mea,
Tu respectată a mea stăpână,
O, Eter care trimeți lumină,
Vezi nedreptatea ce sufăr eu?