Această pagină nu a fost verificată
45
Nu-i o nepotrivire. Deci cad’ asupra mea
Vârtejul cel sălbatec al focului din cer
Și aierul să crape de tunet în bătaie
De vânturi îndărjite oricât, și chiar pământul
Din fundul rădăcinii furtuna să-mi trimeată,
Și aprig val de mare în mersu-i zgomotos
S’acopere în ceruri și cursul astrelor.
Și trupul mieu spre negrul Tartàr să mi-l răpească
Cu aspra rânduire a aprigii nevoi,
Cu asprele pedepse a’ crudei ananghìi,
Dar moartea nu-s în stare ca astfel să mi-o deie!
Vârtejul cel sălbatec al focului din cer
Și aierul să crape de tunet în bătaie
De vânturi îndărjite oricât, și chiar pământul
Din fundul rădăcinii furtuna să-mi trimeată,
Și aprig val de mare în mersu-i zgomotos
S’acopere în ceruri și cursul astrelor.
Și trupul mieu spre negrul Tartàr să mi-l răpească
Cu aspra rânduire a aprigii nevoi,
Cu asprele pedepse a’ crudei ananghìi,
Dar moartea nu-s în stare ca astfel să mi-o deie!
HERMES.
Mi-ai dat mie àstfel de vorbe nebune
Din sufletu-ți bòlnav aici să aud,
Căci ce mai lipsește spre a bâigui
Decât doară ruga furiei tale?
Dar voi, toate-acestea care l-ați plâns,
Lăsați cu grăbire astfel de locuri,
Să nu vă tâmpească sufletul vostru
Glasul de tunet ce va izbucni.
Mi-ai dat mie àstfel de vorbe nebune
Din sufletu-ți bòlnav aici să aud,
Căci ce mai lipsește spre a bâigui
Decât doară ruga furiei tale?
Dar voi, toate-acestea care l-ați plâns,
Lăsați cu grăbire astfel de locuri,
Să nu vă tâmpească sufletul vostru
Glasul de tunet ce va izbucni.
CORUL.
Alta îmi spune, alta mă ’ndeamnă.
Oricum fie-ți gândul, căci àstfel de vorbe
Nu-i cu putință să le mai sufăr.
Cum? Ceri ca răul să-l vreau și eu?
Apoi ce este să port eu sânt gata,
Căci știu, acuma, la trădători
Să li dau ură, căci mai rea boală
Nu-i decât ceia ce am răspins.
Alta îmi spune, alta mă ’ndeamnă.
Oricum fie-ți gândul, căci àstfel de vorbe
Nu-i cu putință să le mai sufăr.
Cum? Ceri ca răul să-l vreau și eu?
Apoi ce este să port eu sânt gata,
Căci știu, acuma, la trădători
Să li dau ură, căci mai rea boală
Nu-i decât ceia ce am răspins.
HERMES.
Dar, v’amintiți voi ceia ce-am spus:
Soarta de-acuma n’o ’nvinuiți,
Nu spuneți Zèus că a trimes
Fără de veste-a se pedepsi:
Aveți aceia ce se cuvine,
Nu de odată, nici pe furiș:
Soarta nu vine să vă cuprindă
Prin neștiință în lațul ei.
Dar, v’amintiți voi ceia ce-am spus:
Soarta de-acuma n’o ’nvinuiți,
Nu spuneți Zèus că a trimes
Fără de veste-a se pedepsi:
Aveți aceia ce se cuvine,
Nu de odată, nici pe furiș:
Soarta nu vine să vă cuprindă
Prin neștiință în lațul ei.
