Sari la conținut

Pagină:Eschil - Prometeu înlănțuit (trad. Nicolae Iorga, 1940).pdf/38

Această pagină nu a fost verificată
42

HERMES.
Se pare că-i mai bine tu piatra s’o adori
Decât să fii ca solul fidel al domnului.

PROMETEU.
Astfel sfidez pe-aceia ce vin să mă sfideze.

HERMES.
Se pare că în lucruri de-acum, te-ai prăbușit.

PROMETEU.
Eu însumi? Dar pe-aceia ce sânt dușmanii miei
Să-i văd așa îmi place, și tu să fii ca dânșii!

HERMES.
Mă ’nvinuiești pe mine ’n nenorocirea ta?

PROMETEU.
De-a dreptu-ți spun că zeii, pe toți, eu îi urăsc;
Ei rabdă ca pedeapsa s’o am pe nedreptate.

HERMES.
Și eu îți spun că mare e boala ce o suferi.

PROMETEU.
Bolnav sânt, dacă boală-i pe dușmani să-i împungi.

HERMES.
N’ai fi cruțat de sigur, de ai fi sănătos.

PROMETEU.
Vai!

HERMES.
Dar Zèus nu cunoaște un astfel de cuvânt.

PROMETEU.
Ci toate le învață acel ce ’mbătrânește.