Sari la conținut

Pagină:Eschil - Prometeu înlănțuit (trad. Nicolae Iorga, 1940).pdf/30

Această pagină nu a fost verificată
33

PROMETEU.
E foarte viforoasă și marea care vine…

IO.
Dar ce folos de viață mai pot avea? Nu-i oare
Mai bine ca, îndată, pe astă piatră goală
Să mă arunc și toate durerile să-mi curm?
Mai bine e odată să mor, decât să port
De-acuma înainte dureri din zi în zi.

PROMETEU.
Și ai putea tu oare o trudă ca a mea
S’o porți, când eu nici moartea n’o am în partea mea,
Căci ea mi-ar fi odihna acestor suferinți,
Pe când nu-mi știu scăparea de ele decât doar
Când ar cădea el, Zèus, din aspra lui domnie.

IO.
Și-i este dat lui Zèus, și el, cândva, să cadă?

PROMETEU.
Ți-ar face bucurie, socot, acest prăpăd.

IO.
Și cum n’ar fi, când voia-i îmi dă durerea mea?

PROMETEU.
Și tu afla-vei ceia ce este să se ’ntâmple.

IO
Prin ce loviri el sceptrul să-l piardă ar putea?

PROMETEU.
Prin înseși ale sale voinți nesănătoase.

IO.
În ce chip? Îmi arată, de nu-i vre-o pagubă.

PROMETEU.
Prin nunta lui, prin care întreg s’a dărâma.