Această pagină nu a fost verificată
31
Îndată-mi fu și chipul și mintea preschimbate.
Avuiu pe frunte coarne și gura-mi s’a lățit,
Și am ajuns cu saltu-mi, silită de tăun,
Furĭoasă, la pârăul cel clar de la Kenchreia
Și către vârful Lernei: păstor mi s’a făcut
Nestăpânitul Argos, condus de-o grea mânie.
Privirile-i mi ’ntrară în ochi și mă ’mpungeau.
Dar o neașteptată soartă i-a luat viața.
Și-atunci veni tăunul acest’ asupra mea,
Și astfel mă gonește un biciu divin prin locuri.
Acuma știi trecutul, iar, dacă ai să spui
Ce-i capătul acestor năcazuri, spune-mi-o.
Și cu vre-o mincinoasă vorbire nu-mi minți,
Căci nu e mai rea boală decât cuvinte false.
Avuiu pe frunte coarne și gura-mi s’a lățit,
Și am ajuns cu saltu-mi, silită de tăun,
Furĭoasă, la pârăul cel clar de la Kenchreia
Și către vârful Lernei: păstor mi s’a făcut
Nestăpânitul Argos, condus de-o grea mânie.
Privirile-i mi ’ntrară în ochi și mă ’mpungeau.
Dar o neașteptată soartă i-a luat viața.
Și-atunci veni tăunul acest’ asupra mea,
Și astfel mă gonește un biciu divin prin locuri.
Acuma știi trecutul, iar, dacă ai să spui
Ce-i capătul acestor năcazuri, spune-mi-o.
Și cu vre-o mincinoasă vorbire nu-mi minți,
Căci nu e mai rea boală decât cuvinte false.
CORUL.
Vai, vai, oprește-te!
Da, da, eu niciodată pe nimeni n’am rugat
Cuvinte ca aceste să-mi spuie în auz,
Astfel de vorbe grele să stau să le ascult,
Și inima aceasta a mea a înghețat.
Vai, vai, tu, soartă rea:
Mă îngrozesc când aflu ce este rostul ei.
Vai, vai, oprește-te!
Da, da, eu niciodată pe nimeni n’am rugat
Cuvinte ca aceste să-mi spuie în auz,
Astfel de vorbe grele să stau să le ascult,
Și inima aceasta a mea a înghețat.
Vai, vai, tu, soartă rea:
Mă îngrozesc când aflu ce este rostul ei.
PROMETEU.
De ce să plângi și frică să ai încă de-acum?
Oprește-te, căci alta o să mai poți afla.
De ce să plângi și frică să ai încă de-acum?
Oprește-te, căci alta o să mai poți afla.
CORUL.
Ci spune-mi, ne învață, căci dulce e, când suferi,
Durerea ce mai vine s’o știi încă de-acum.
Ci spune-mi, ne învață, căci dulce e, când suferi,
Durerea ce mai vine s’o știi încă de-acum.
PROMETEU.
Voi ați aflat nevoia prin mine mai ușor,
Căci se cădea pe-aceasta întăiu s’o auziți
Spuind ce suferință căzu asupra ei.
Acuma celelalte le spun: ce-a trebui
Să sufere aceasta din ura zeii Hera.
Iar tu, cea răsărită din rasa lui Inàchos,
De vorba-mi te pătrunde, ca ținta să ți-o știi.
Întâiu tu de aice spre soarele-răsare
Voi ați aflat nevoia prin mine mai ușor,
Căci se cădea pe-aceasta întăiu s’o auziți
Spuind ce suferință căzu asupra ei.
Acuma celelalte le spun: ce-a trebui
Să sufere aceasta din ura zeii Hera.
Iar tu, cea răsărită din rasa lui Inàchos,
De vorba-mi te pătrunde, ca ținta să ți-o știi.
Întâiu tu de aice spre soarele-răsare
