Sari la conținut

Pagină:Eschil - Prometeu înlănțuit (trad. Nicolae Iorga, 1940).pdf/26

Această pagină nu a fost verificată
29

IO.
Să-mi spui cine-i acela ce te-a legat de stâncă.

PROMETEU.
Voința-i a lui Zeus; Hephaistos fu mâna.

IO.
Și care ți-e păcatul pe care ți-l plătești?

PROMETEU.
Atâta îți ajunge să afli de la mine.

IO.
Și, lângă toate, spune ce capăt o să am
Acestei necurmate și biete rătăciri?

PROMETEU.
Mai bine-ți e aceasta să nu o fi aflat.

IO.
Ci nu-mi ascunde ceia ce am de suferit.

PROMETEU.
Dar eu nu vreau ca darul acesta să ți-l fac.

IO.
De ce zăbava asta, ca să nu pot afla?

PROMETEU.
Nu e vre-o răutate, dar nu voiu să te tulbur.

IO.
Ci nu-mi purta de grijă mai mult decât mi-e dulce.

PROMETEU.
Ci, dacă ți-i voința, ei, bine, stăi și-ascultă!

CORUL.
O nu, ci dă-mi și mie o parte de plăcere.
Întâiu afla-vom boala de care pătimește,