Sari la conținut

Pagină:Eschil - Prometeu înlănțuit (trad. Nicolae Iorga, 1940).pdf/23

Această pagină nu a fost verificată
25

De-ai zice că-i un vis,
De care ei se lasă așa îmbrobodiți?
Și sfatul omenesc
Nu poate să atace-a lui Zeus armonie.
Nu le-am aflat acestea, privind grozava-ți soartă,
Și iată-mi vine cântul
Ce la purificarea
De nuntă ți-l cântau
În ziua când aduseși în casa părintească
Pe cea de o potrivă cu tine, Hediona,
În patul-împreună ca dreapt’ a ta soție.