Această pagină nu a fost verificată
24
CORUL.
Și Zeŭs e lângă ele tot mai fără putere?
Și Zeŭs e lângă ele tot mai fără putere?
PROMETEU.
De soarta ce-i menită, el însuși n’a scăpa.
De soarta ce-i menită, el însuși n’a scăpa.
CORUL.
Și care-i este soarta decât: a tot domni?
Și care-i este soarta decât: a tot domni?
PROMETEU.
Pe-aceasta nu sânt sigur, și nu-mi e limpede.
Pe-aceasta nu sânt sigur, și nu-mi e limpede.
CORUL.
Și care-i lucrul strașnic pe care-l ții ascuns?
Și care-i lucrul strașnic pe care-l ții ascuns?
PROMETEU.
De alta țìneți minte, dar nu-i vreme de-aceste,
Ci încă ’n întunerec el va mai fi cuprins
Mai mult, căci eu, acesta, pe el l-oiu mântui
Atunci, din aste lanțuri de care sânt legat.
De alta țìneți minte, dar nu-i vreme de-aceste,
Ci încă ’n întunerec el va mai fi cuprins
Mai mult, căci eu, acesta, pe el l-oiu mântui
Atunci, din aste lanțuri de care sânt legat.
CORUL.
Acel ce e stăpânul,
El, Zeus, să nu-opuie
Putere ’n fața mea.
Și nici pe zei vre-odată
De jertfele pioase de boi să nu-i lipsesc
La vadul cel ce n’are sfârșit, la Ocean.
Nici nu greșesc cu vorba.
Ci ’n pieptu-mi să rămâie, să nu se uite ’n veci.
Plăcut e a-și întinde vīața cu speranțe,
Cu umbra fericirii s’o mângâie ’n zădar,
Ci mă ’nfior văzându-ți
În mii de chinuri trupul,
Căci, fără a te teme,
De Zeŭs, cu gând semeț
Iubești prea mult pe oameni.
Ci vezi ce-ți e răsplata și zi, prietene,
Ce-ți dau ei, efemerii? Nu vezi tu ce puțină
Li este lor puterea,
Acel ce e stăpânul,
El, Zeus, să nu-opuie
Putere ’n fața mea.
Și nici pe zei vre-odată
De jertfele pioase de boi să nu-i lipsesc
La vadul cel ce n’are sfârșit, la Ocean.
Nici nu greșesc cu vorba.
Ci ’n pieptu-mi să rămâie, să nu se uite ’n veci.
Plăcut e a-și întinde vīața cu speranțe,
Cu umbra fericirii s’o mângâie ’n zădar,
Ci mă ’nfior văzându-ți
În mii de chinuri trupul,
Căci, fără a te teme,
De Zeŭs, cu gând semeț
Iubești prea mult pe oameni.
Ci vezi ce-ți e răsplata și zi, prietene,
Ce-ți dau ei, efemerii? Nu vezi tu ce puțină
Li este lor puterea,
