Această pagină nu a fost verificată
18
Căci este un domn tânăr stăpânul peste Zei
Și, dac’ astfèl de vorbe aspre, înțepătoare
Mi-arunci, se poate Zeus de-acolo, de departe,
Din ceruri să te-audă și, deci, ce suferi azi
Ți s’ar părea pedeapsà ușoară că a fost.
Dar tu, nenorocite, mânia ta o lasă
Și cată doar să afli iertare de dureri.
Vei zice că acestea sânt lucruri învechite,
Dar numai pentru vorba atât de îndrăzneață
Sânt numai o pedeapsă ca pe măsura ei.
Nu te smerești cu gândul, cedând durerii tale,
Ci cați ca peste cele de azi s’adaugi alte.
Nu vrei ca ’nvățătura primind o, să te lași,
Spre-o nouă ’nțepătură tu trupul ți-l gătește,
Căci aspru-i domnul nostru și nu se ’nduplecă.
Dar, iată, eu de-aice mă duc și-oiu încerca,
Așa după putere, să-ți mai ridic durerea,
Iar tu să stai in pace, și gura ți-o păzește.
Și nu știi tu, acela atâta de cuminte,
Că limba ce vorbește zădarnic, iea pedeapsă?
Și, dac’ astfèl de vorbe aspre, înțepătoare
Mi-arunci, se poate Zeus de-acolo, de departe,
Din ceruri să te-audă și, deci, ce suferi azi
Ți s’ar părea pedeapsà ușoară că a fost.
Dar tu, nenorocite, mânia ta o lasă
Și cată doar să afli iertare de dureri.
Vei zice că acestea sânt lucruri învechite,
Dar numai pentru vorba atât de îndrăzneață
Sânt numai o pedeapsă ca pe măsura ei.
Nu te smerești cu gândul, cedând durerii tale,
Ci cați ca peste cele de azi s’adaugi alte.
Nu vrei ca ’nvățătura primind o, să te lași,
Spre-o nouă ’nțepătură tu trupul ți-l gătește,
Căci aspru-i domnul nostru și nu se ’nduplecă.
Dar, iată, eu de-aice mă duc și-oiu încerca,
Așa după putere, să-ți mai ridic durerea,
Iar tu să stai in pace, și gura ți-o păzește.
Și nu știi tu, acela atâta de cuminte,
Că limba ce vorbește zădarnic, iea pedeapsă?
PROMETEU.
Mă bucur că în lipsă de orice ’ndreptățire
Tu vii cu îndrăzneală și ’n toate-mi ești părtaș;
Și-acuma lasă lucrul de-o parte, nu-ți mai pese,
Căci Zeŭs cel îndărătnic nu s’a încredința,
Și cată bine ’n cale să nu pățești tu însuți!
Mă bucur că în lipsă de orice ’ndreptățire
Tu vii cu îndrăzneală și ’n toate-mi ești părtaș;
Și-acuma lasă lucrul de-o parte, nu-ți mai pese,
Căci Zeŭs cel îndărătnic nu s’a încredința,
Și cată bine ’n cale să nu pățești tu însuți!
OCEANUL.
Mai bine cați pe-aceia de tine ce-s departe
Decât pe tine; fapta, nu vorba mi-o arată.
Dar nu opri în cale-i pe cine s’a pornit,
Căci eu doresc cu râvnă ca Zeŭs să-mi dăruiască
Atâta: ca pe tine de chinuri să te scap.
Mai bine cați pe-aceia de tine ce-s departe
Decât pe tine; fapta, nu vorba mi-o arată.
Dar nu opri în cale-i pe cine s’a pornit,
Căci eu doresc cu râvnă ca Zeŭs să-mi dăruiască
Atâta: ca pe tine de chinuri să te scap.
PROMETEU.
Te laud și ’mpotrivă nimic nu voiu rosti:
Nu este nicio lipsă în binele ce-mi vrei,
Dar truda ți-o oprește, căci fără de folos
Mi-a fi a ta silință, de vrei s’o cheltuiești,
Ci caută tu însuți odihna de-o păstrează,
Te laud și ’mpotrivă nimic nu voiu rosti:
Nu este nicio lipsă în binele ce-mi vrei,
Dar truda ți-o oprește, căci fără de folos
Mi-a fi a ta silință, de vrei s’o cheltuiești,
Ci caută tu însuți odihna de-o păstrează,
