Sari la conținut

Pagină:Eschil - Prometeu înlănțuit (trad. Nicolae Iorga, 1940).pdf/13

Această pagină nu a fost verificată
15

CORUL.
De fier să fie-oricine și ca tăiat în piatră,
O, Prometeu, de poate a nu compătimi
Durerea-ți; noi acestea așa să le vedem
N’am vrut, dar la vedere ni plânge inima.

PROMETEU.
Amicilor de sigur li sânt prilej de milă.

CORUL.
Și oare mai departe de-aceasta n’ai trecut?

PROMETEU.
Eu i-am făcut pe oameni să nu-și cunoască soarta.

CORUL.
Și la această boală ce leac găsitu-li-ai?

PROMETEU.
În ei am pus nădejdea ce nu s’a ’ndeplinit.

CORUL.
Ce mare dar acela-i ce lor tu li-ai făcut!

PROMETEU.
Și-apoi li-am dat și focul, ce li-i de-așa folos.

CORUL.
Și au acuma focul ce arde, efemerii?

PROMETEU.
O da, și învăța-vor prin el atâtea arte!

CORUL.
Acestea sânt păcate, și tu, pe urma lor,
Lovit ești azi de Zeus, ce nu vrea să te ierte?
Și nu ai în vedere un termin la dureri?

PROMETEU.
Eu nu. Ci doar el însuși, când altfel va gândi.