catul acesta? Dacă zeii au hotărît să nu scape nimeni dintr’o așa de mare cetate, dacă și tu ți-ai pus în gând să adaogi pieirea ta și-a alor tăi pe lângă a Troiei, uite, ușa asta e deschisă morței. Pirus, mânjit de sângele lui Priam, trebue să vină, Pirus, care ucide pe fecior subt ochii părintelui și pe părinte înaintea altarului. Pentru asta dar, divina mea mamă, m’ai scăpat de foc și de săgețile Grecilor, ca să văd pe dușman în mijlocul casei noastre jertfind subt ochii mei pe Ascaniu și pe tatăl meu alături de Creuza, pe unul în sângele celuilalt? Arme, dați-mi armele, tovarăși; moartea cheamă pe învinși. Dați-mă înapoi pe mâna Grecilor; lăsați-mă să mă întorc iar la luptă. Astăzi nu vom muri toți nerăzbunați.
După aceste cuvinte mă încing din nou cu sabia, iau și-mi potrivesc scutul în mâna stângă și dau să ies din casă. Iată însă că soția mea Creuza se pune în prag, se agață de mine îmbrățișându-mi genunchii și întinzându-mi pe micul meu Ascaniu:
— Dacă te duci la moarte, ia-ne și pe noi cu tine. Iar dacă, dinpotrivă, pui vreo nădejde în armele ce porți, trebue mai întâi de toate să aperi casa asta. Cui lași pe micul Iulus, pe tatăl tău și pe acea, pe care-o numiai odinioară soția ta?…
Astfel striga, umplând tot palatul cu gemetele ei, când deodată ni se arătă o minune de negrăit. Pe când Iulus se afla în brațele și subt ochii îndureraților lui părinți, iată că i se vede o limbă de foc pe vârful capului, împrăștiind lumină în juru-i; flacăra nevătămătoare numai cât ii atingea părul moale, purtându-se prin prejurul tâmplelor. Galbeni de spaimă, ne grăbim să-i scuturăm pletele aprinse și să stingem cu apă focul sfânt. Atunci tatăl meu Anchise plin de bucurie își înălță ochii cătră stele și întinse mânile spre cer, grăind:
— Iupiter atotputernic, dacă rugăciunea cuiva poate să te înduplece, aruncă asupră-ne privirea-ți și, dacă credința noastră o merită, dă-ne atunci, părinte, ajutorul tău și întărește această proorocie.
