loviturile vrăjmașilor și, dacă ar fi fost scris să cad, ași fi meritat-o pentru faptele mele. In sfârșit ne retragem cu Ifitus și cu Pelias; Ifitus îngreuiat de vârstă, iar Pelias mergând cu anevoie din pricina rănei făcute de Ulise. In acelaș timp însă suntem atrași de strigăte spre palatul lui Priam.
Aici văzurăm o luptă așa de uriașă, încât războiul din tot restul orașului era parcă o nimica. Moartea numai aici părea stăpână, atât era de înverșunată încăerarea și așa de furioși năvăliau Grecii asupra palatului, căruia-i dau asalt sub strașina de scuturi[1]. Scările se lipesc de pereți, chiar înaintea ușilor și Grecii năzuiesc în sus, acoperiți de scuturile, pe cari le țin în stânga și cu cari se apără de lovituri, în timp ce cu dreapta s’agață de acoperiș. Dardanii prăvale asupra lor turnurile și învelitorile caselor. Cu aceste arme se pregătesc ei să se apere acuma, când văd că nu mai au altele și niciun chip de scăpare nu este: azvârle deci până și grinzile aurite, vechi podoabe ale caselor străbune. Alții, jos, cu săbiile scoase, stau zid înaintea ușilor, străjuind la intrare în șiruri strânse. Cu inima oțelită la vederea lor, alerg la palatul regelui, spre a veni într’ajutor apărătorilor lui și a da curaj celor învinși.
Era o ușă ascunsă, care slujia ca trecere între palatul lui Priam și casa dela spatele lui, pe unde, în vremurile cele bune, nenorocita Andromaca avea obiceiu de venia singură la socri, ducând de mână la bătrâni pe fiul ei Astianax. Intru pe aici și mă urc în vârful palatului, de unde nenorociții Troieni azvârliau la săgeți, fără folos. Drept pe margina acoperișului, parcă spânzurat de strașină, era un turn înalt până la cer de unde se putea vedea întreaga Troie, toate corăbiile Grecilor și tabăra achaică. Ne puserăm în juru-i cu niște drugi de fer să desprindem încheieturile șubrede ale caturilor de sus, îl zmulgem din adâncile lui temelii și-i dăm brânci. Prăvălindu-se deodată cu trosnete înfiorătoare, dărâmăturile îngroapă
- ↑ Testudo = broască țestoasă. Soldații își râdicau scuturile deasupra capului, spre a se apăra de săgeți și pietre, când dădeau năvală asupra zidurilor vrăjmașe, alcătuind astfel o adevărată streașină.
