un taur năprasnic pe altarul, mândru împodobit, al zeului. Iată însă că doi balauri — mă înfior, aducându-mi aminte — pornesc din Tenedos pe marea cea liniștită și așternându-se pe apă în rotocoale uriașe se îndreaptă, umăr la umăr, spre țărm. Pepturile lor încordate, cari spintecă valurile și creștetele lor sângerii se râdică deasupra apei; partea dindărăt plutește pe mare, încolăcindu-și spinarea în inele gigantice. Vâjâind prin valurile înspumegate, ajung acuma la țărm, rostogolind niște ochi arzători, roșii de sânge și pară și-și lingeau buzele șuerând cu limbile lor pururi în mișcare. Toți o luarăm la goană, vineți de spaimă. Cele două dihănii însă se duc întins la Laocoon și mai întâi se încolăcesc pe trupurile celor doi copilași, mușcând cu lăcomie din membrele nenorociților. După aceea se aruncă și asupra bătrânului, care luase o armă și venia în ajutorul copiilor, înlănțuindu-l în cercuri uriașe. De două ori îl înfășură peste mijloc, de două ori își încolăcesc peste gât spinările lor solzoase și se înalță cu lungul lor gâtlej deasupra capului lui Laocoon. Acesta cearcă să-și deslege nodurile cu mânile, mânjit pe bentițile cele sfinte de bale și de veninul lor negru și în acelaș timp scoate răcnete înfiorătoare, cari se înalță până la stele, întocmai ca mugetele unui taur, care, scuturându-și după gât șovăelnica secure, scapă dela altar numai ușor rănit. După asta, cei doi balauri se târăsc până la templele de pe deal, îndreptându-se spre altarul crudei Minerve și strecurându-se pe sub picioarele zeiței se ascund sub rotundul ei scut.
Atunci o nouă spaimă năpădește în sufletele înfiorate ale privitorilor și toți spun că Laocoon pe drept și-a ispășit nelegiuirea, căci a prihănit cu sulița lui calul sfânt, înfigându-i în spate nelegiuitul fier al lăncei. Norodul întreg strigă, că trebue să ducem chipul acesta în templul zeiței și să ne rugăm pentru îndurarea ei. Atunci ne punem să dărâmăm zidurile orașului și să-i deschidem drum printre case. Toți se aștern pe muncă: unii îi pun sub picioare tăvălugi, cu ajutorul cărora îl fac să alunece, alții îl trag de gât cu funii de cânepă. Astfel trece peste ziduri mașina de perzare, cu pân-
