Vorbind astfel, înfipse cu o putere strașnică sulița-i uriașă în șoldurile calului și ’n pântecele-i de lemn, legat cu scoabe de fier. Lancea rămase înfiptă, tremurând în coastele înfiorate. Scorburile adânci răsunară, scoțând un lung geamăt.
Iată că’n acest timp niște ciobani troieni aduc la rege, cu mari strigăte, pe un tânăr cu mânile legate la spate. Acest necunoscut, întâlnindu-i, li se predase de bună voe, ca să puie la cale acest lucru și să deschidă Grecilor Troia, încrezător și hotărât în sufletul lui, pentru oricare din amândouă: fie că va reuși cu vicleșugul lui, fie că se va pleca neîntârziat morții. Tinerimea troiană se adună de pretutindeni, nerăbdătoare să-l vadă și înconjurând pe prizonier își bat joc de el pe întrecutele.
Află acuma cât de mișei sunt Grecii și ia aminte de toate nelegiuirile lor dela una singură. Astfel, când, turburat și fără arme, se opri în mijlocul mulțimei care-l privia și-și roti ochi asupra cetelor troiene:
— Vai, zise dânsul, în ce țară, pe ce mare mi-ași mai putea găsi un adăpost? Ce-mi mai rămâne, nenorocitul de mine? Printre Greci nu-mi găsesc niciun loc, iar pe deasupra iată că și Troienii îmi cer dușmănește sângele, drept pedeapsă!.
Sufletele sunt înduioșate de această tânguire și fierberea se potolește numaidecât. Il întrebăm din ce neam se trage și ce vrea dela noi; să ne spue dacă ne putem încrede în el, un prizonier. După ce-și veni in fire din spaima, prin care trecuse, vorbi astfel:
— Rege, orice mi s’ar întâmpla, îți voiu mărturisi tot adevărul. Nu voiu tăgădui, mai întâi, că sunt, din neamul meu, Grec. Dacă soarta cea crudă a făcut din Sinon un nenorocit, nevoile nu-l vor face mincinos și trădător. Va fi ajuns poate cândva la urechile tale numele gloriosului și vestitului Palamede[1], urmașul lui Belus, pe care Grecii, în urma unei în-
- ↑ Ulise, ca să nu meargă la războiul Troiei, se făcu că e nebun și ara nisipul de pe țărm. Palamede, fiul lui Nauplius, regele Eubeei, îi dădu de gol prefăcătoria, punând înaintea plugului pe micuțul Telemac. Ulise se răzbună, învinuind pe Palamede că vânduse Troienilor pe Greci, primind bani dela Priam. Grecii îl omorâră cu pietre.
