scânduri de brad. Se prefac că acesta e un dar al lor pentru întoarcerea acasă: așa umblă vorba.
In adâncimile întunecoase ale acestuia însă închid pe ascuns războinici viteji dintre cei mai aleși pe cari i-au tras la sorți și umplu până ’n fund pântecele-i uriaș și toate scorburile cu ostași înarmați.
In față se află insula Tenedos, renumită pentru bogăția ei, pe vremea când domnia lui Priam era în floare. Acuma nu mai e decât un golf, un port nu tocmai sigur pentru corăbii. Grecii, ajunși aici, se ascund după țărmul pustiu. Noi rămânem încredințați că plecaseră și se îndreptaseră spre Micena.
Atunci întreaga Troie se ușurează de îndelunga-i grijă. Porțile se deschid înlături; plină de bucurie, lumea aleargă să vadă câmpia goală, unde fusese mai înainte tabăra grecească și țărmul părăsit de oști. Uite! Colea era oastea Dolopilor, colea și-întindea cortul crudul Achile. Colea e locul, unde poposia flota; colea luptau zilnic oștirile. Mulți stau înlemniți de mirare, înaintea calului uriaș, dar aducător de pierzare al fecioarei Minerva. Timetes cel dintâi îndeamnă pe Troieni să-ducă înăuntrul orașului și să-l așeze în cetățuie, fie din vicleșug, fie că așa era scris în cartea ursitei. Capis însă și alții, mai chibzuiți la minte, sunt de părere ori să arunce în mare darul acesta al Grecilor, care mirosia a curse, ori să-i deie foc. Dacă nu, să-i sfredeliască coastele și să caute prin adâncile-i scorburi. Norodul, nesigur, se împarte în tabere protivnice.
Iată însă că de pe deal, din cetățuie, pogoară în fugă aprigul Laocoon, însoțit de-o ceată numeroasă. De departe strigă:
— Nenorociți cetățeni, ce e nebunia asta? Socotiți că dușmanii au plecat? Sau credeți că poate fi lipsită de vicleșug vreo jertfă a Grecilor? Așa îl știți pe Ulise? Ori aicea sunt ascunși Greci, închiși înăuntrul acestei namile de lemn, ori asta e vreo mașină, făurită înpotriva zidurilor noastre, menită să ne spioneze casele și să ne amenințe, din înălțime, orașul, ori cine știe ce altă cursă se ascunde. De aceea nu vă încredeți, Troieni, în calul acesta. Orice ar fi, eu mă tem de Greci, chiar când aduc jertfe.
