Pagină:Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu.djvu/31

Această pagină nu a fost verificată

hârtiile astea și să-ți ajut să te dezbraci. Mâine dimineață vine doctorul...

— Vine?
— Da. Ți-am cumpărat și o duzină de ciorapi noi, de lână moale, largi, cum îți plac dumitale.

La vorba asta, bătrânul își aduse aminte de vandalismul din scrin, și șezând pe marginea patului, începu să plângă. Tincuța se făcu că nu-l vede. El se uită după dânsa cum se mișcă prin odaie, punând cu îndemânare la loc tot ce el răsturnase în drumul lui.

— Va să zică ție tot ți-e milă de mine!
— Doamne, tată, ce vorbă!
— Ia vino-ncoa. Ea se apropie de el și șezu din nou pe scaun.
— Știi ce-am făcut?...
— Ce?
— Am tăiat toți ciorapii din scrin.
— Bine-ai făcut: îți erau strâmți.
— Va să zică nu mă ocărăști?
— Eu să te ocărăsc? !... Da' cu ce drept?...
El se uită în ochii ei și deocamdată nu zise nimic. Apoi intră cu greutate sub plapumă și se întoarse cu fața spre perete. Fiică-sa îl înveli bine peste tot și se așeză pe scaun lângă patul lui. După câteva minute se întoarse către dânsa.