Pagină:Duiliu Zamfirescu - Îndreptări.djvu/38

Această pagină nu a fost verificată

— Da par’că eu știu!...

Comăneșteanu râdea cu plăcere :

— Ei, acuma ce ne facem?

— De asta nu mă-em ea, coane, că om merge spre al de Ieremia Mocanu... Mă gândesc numai ce-o șă zică boierul când o vedea sania goală...

— N’o să zică nimic, că doar știe că fiu sunt singur. Cu Baciul Micu unde nu mă duc eu!

Bătrânul pării mulțumit. își adună câinii de pe dealuri, câți mai erau, și o porniră pe creasta muchii în spre Ieremia Mocanul.


III


De la târla lui Ieremia fură trimiși oameni în toate părțile, cu câte un bilet din partea tânărului, spre a înștiință pe tatăsău că nu i se întâmplase nimic și că șe ducea spre Făurei, moșia Anei Villara, care era mai aproape de târlă decât a lor.

Când ajunse, către seară, la Făurei, găsi pe toată lumea adunată la ceaiu: doctorul Damian, Generalul, nevastă-sa, Ana; âpoi Mia, părintele Moise Lupu și soția sa, Porția. Aceștia din urmă veniseră în țară, oliĕmați