iarași cuvintele rostite altă data, sub formă de aîorisme, la deschiderea prelegerilor sale în Oxford: „Toată arta mare e proslăvire. Departe de a fi imorală, în puterea-i din urmă, arta nu-i decât m orală: viata fără munca e păcat, și munca fără arta, brutalitate".
Dealurile astea din Coniston, pajiștile cu iarbă de catifea, bălțile neliniștite, de multeori îl vor fi atras pe Ruskin, se vor fi amestecat în visu rile sale mai plăcute; pânăce, la vârsta de cinci zeci și irei de- ani, veni și se așez:i deplin aci. Te apropii, de casa lui pe un drum ce ocolește lacul, printre copaci vechi. Și deodată se ivește înainte-ți; la dreapta, gardul — acoperit de ferigi și rugi cu mure și curpeni, după care o livada se întinde până pe marginea lacului. La bătrânețe într’acolo eră singura lui plimbare. Rezemat în toiag, cu fata obosită, sprâncenile mari, și barba de patriarh, se așeză pe o banca; uneori mergea puțin cu barca, și o luă iar spre casă. Bună parte din localnici îl priveau cu mirare: ce puteau ci să priceapă din câte
