seama, dar sunt totuși niște lipsuri pentru arta. Iar când ajunge la Turner, nu știe cum să-l pretuiască mai mult, arătându-i până la sfârșit o admirație neslăbită, care vine de bună seama și dintr’o apropiere sufletească: acest artist având îîitr’o larga măsură, ceeace Ruskin însuși avea: grija de a fi credincios adevărului, îm preunată cu acea viziune puternică ce preschimba lucrurile și le mută pe un tărâm de taină si vis.
Desvoltarea, căile bătute de Ruskin, ți le da într’un fel mai pipăit muzeul din Coniston ce-i poartă și numele. Sunt aci frumos rânduite: schite, reproduceri din felurite tablouri, mai ales din vechii pictori italieni, cărți, scrisori, manuscise, și alte rămășiție-mărturii ale unei mari și spornice activități. Într’un loc și o pagină, cea depe urmă — epilogul din Pictorii Moderni, cu îndreptări de mâna scriitorului. Mă apropiu de citesc, nu fără ceva deosebit în suflet. Scris la umbra Alpilor, în defață cu strălucirea zăpezilor vecinice, un suflu ca din țăriile senine trece prin acest epilog, unde — pe lângă altele, revin
