Această pagină nu a fost verificată
Ajunși la Coniston — Anglia de mijloc, un tovarăș ne arătă casa lui Ruskin. Albea departe, între frunzișuri. Drept în față, lacul; și de jurîmprejur coline verzi urcându-se treptat și lin până la muntele din fund căruia, i-se zice, de cărunt ce este: „Bătrânul Om “. Aceste locuri le-a cunoscut Ruskin de copil. În brișca de care se folosea tată-sau pentru scopuri negustorești, deseori le-a străbătut. Și mintea lui trebuie să fi fost cu mult izbită; fiindcă la o vreme, sub înrâurirea poeziei lui Byron, a încercat să le cânte cum ar cânta cineva la paisprezece ani: fără osebite idei, în cuvinte sunătoare, dar cari dau pe alocuri, și prospețimea impresiei, și acea pornire, acea năzuință către necunoscut.