Pagină:Din Anglia. Însemnările unui literat (Marcu Beza).pdf/60

Această pagină nu a fost verificată

prietenii de rând, ci pasionate, cum le-au unii baieți prea sensibili, cu nimicuri dureroase, cu gelozii, cu certuri, mărind pe atâta bucuria împăcărilor: astea nu-l părăsiră pe Byron. Mai târziu, după ce silit fu să plece din țara sa, după ce bău din plin și nectarul voluptății și amărăciunea lor, după ce cunoscu prețul trudei omenești, că și creierul cel mâi viguros nu arde decât pentru a întunecă și mai mult arătarea vieții, în zilele de urât și de gol fără bucurie — cum iarna par­fumul unor flori uscate îți poartă gândul spre verzi întinderi cu soare și adieri plăcute, tot așa o veste, un amănunt, numele vreunui prieten, îi dă fiori, și adeseori îl auzi în scrisori și me­morii:

„Eram la Harrow... Ne-am plimbat împreună la Harrow... Un arbore pe deal, unde stam ore și ore...".

Vorbe simple, n’au evocarea, plânsul turburător din poezie; dar închid nu mai puțin dure­rea unui suflet mare ce-și vede tinerețea în urmă foarte departe, și dusă pentru totdeauna, cum toate sunt a se duce: iubire, speranță, visuri. Și apoi, când moare în Italia fetița sa Allegra, stând plecat asupra corpului amorțit,