atmosfera lor, iluzia vieții și priveliștilor depărtate. Ai să vezi aci pagode, grădini cu înflorirea bogata a cireșilor, vinete zări cu siluete de chiparoși, bazaruri cu tot zgomotul și amestecul viu de strae; interioruri umbrite, unde eventalii bat ca niște fluturi și gheișe din Japonia vin cu mari crisanteme pe urechi sau cadâne ce visează, pe când muzici mai prelungi, voluptoase, cântă de undeva.
Înrâuririle noi, cari străbat de la un timp, mai ales în pictură, au luat drumul și spre teatru. Ceeace este profesorul Reinhardt la Germani, osebindu-se de el într’unele privinți, e aci Gordon Craig. Ar vrea el un teatru în felul vechilor rituale grecești, unde poezia vieții, partea ei ascunsă și adâncă, să se reveleze. Și fiindcă el însuși nu poate scrie asemenea lucrări, își îndreaptă atenția către arta scenică: orice naturalism ar fi să fie îndepărtat de aici, nu imitația, nu reproducerea lucrurilor, ci numai sugestie ; costume, decoruri și gruparea lor ar fi și ele niște creații artistice și toate laolaltă, în legătura firește și cu intențiile autorului, ar fi să vorbeasca mai mult închipuirii decât ochilor. Urmându-i părerile, Granville Barker, un impresariu și scriitor dramatic prețuit, a dat până
