feerii, liber desfășurate, abătându-se cu mult din preceptele bătrânului Aristoteles; iar prin ele se întrețes parodii, glume, vorbe de spirit asupra împrejurărilor politice-sociale curente, precum și cântece și jocuri mai noi. Și dacă se potrivesc astfel oamenilor în vârstă, dacă frumoasele coriste cu trupurile strânse în tricouri de mătase atrag pe mulți — și nu dintre cei mai puțin gravi — rămâne totuși o bună parte și pentru copii. Mirarea și veselia lor te pătrund și împreună cu ei te încânți de câte vezi, te fură basmele de demult; și după ce pleci, fără voie te urmăresc cuvinte și sunete și arătări din copilaria dusă. Adesea arii obicinuite, arii chiar vechi, cântate în aceste feerii, capătă un farmec neașteptat. Din lumina rampei zboară în lume; Ie cânta mica modistă, gândindu-se la iubitul ce o așteaptă pe înserate undeva; le spune tare, fără să-și audă glasul, fata palidă din uzine; le fredonează poștașul încărcat de știri; le murmură vre-un întârziat de la petrecerea nocturnă, până când mor și ele de prea multă popularitate; vremea cât au ținut, însă, au legănat atâtea suflete, au dus în aer atâta romantism ascuns.
Mi-aduc aminte de o seară. Prin străzi de suburbii necunoscute umblam, cuprins de o
