Această pagină nu a fost verificată
în Furtuna, ultima piesă a lui Shakespeare, acel meșter-vrăjitor Prospero, care seamănă a fi însuși autorul, înainte de a se lăsa pentru totdeauna de arta sa minunată, cu greutatea vorbii ce încheie o vieață de gândire, ne spune :
- „Ca și urzeala fără temeiu a acestei vedenii, turnurile acoperite sus de nori, palatele mărețe, solemnele temple, marele glob el-însuși, cu tot ce moștenește, se vor topi și, precum s’a mistuit acest convoiu imaterial, nu vor lăsa urmă după ele. Suntem dintr’o așa stofă, din care și visele-s făcute, și mica noastră viată e împrejurată de un somn“.
