noul idol, și dacă vrei să te numeri între închinătorii lui, ți se pun la îndemână atâtea fițuici, reviste și volume Baconiane. Sidney Lee, biograful cel mai însemnat al lui Shakespeare, ne dă un capitol întreg numai de bibliografie în această chestie.
Astfel viața unuia din cei mai aleși scriitori e pierdută în speculații. Puțin știm, în adevăr, și mai ales din ce s’a păstrat prin tradiție. A învățat la școala primară din Stratford, intrând de tânăr în dughiana tatălui său. La optsprezece ani se căsătorește cu o femiee mai în vârstă ca dânsul și are un copil numai la șase luni după asta — fapt neînsemnat, altminteri, decât prin versurile ce i-a sugerat în Furtuna. După câtva timp pleacă în Londra. Aci, de la ucenicia în teatru și până la ridicarea sa în ochii publicului, afară de mici aluzii răslețe, rămâne sub taină. Cum va fi fost în relațiile sale cu lumea ? Ce înrâuriri mai de seamă, ce bucurii și ce mâhniri vor fi intrat în plămădirea talentului său, ajutând închipuirii și dând un temeiu de realitate simțită scrisului său ?
