atragerea mușteriilor decât numele poetului; partea cealaltă din ospătărie, numită „La Capul Fecioarei", a fost preschimbată în bibliotecă și muzeu. S’au adunat aci multe de toate în legătură cu Shakespeare și timpul său: portrete, ediții felurite ale pieselor, o cupă verzuie de sticlă, gravuri, medalii, peceți vechi. Iacă pupitrul de școală cu numeroase încrustături, și spada folosită poate de el pe scenă, dincoace un inel cu inițialele W. S.; numai cât, nu-i măcar un singur lucru, despre care s’ar putea spune hotărât, că ar fi aparținut lui Shakespeare.
Nesiguranța se întinde chiar și asupra persoanei sale ca scriitor. De un veac aproape, mulți și-au exprimat îndoiala, între cari ar fi oameni ca Byron, Disraeli, Emerson, poetul Walt Whitman.
La deschiderea cursului de literatură Elisabetană am auzit pe un profesor universitar, atrăgând luarea-aminte asupra celei din urmă publicații de contestare. Autorul ei, Sir Edwin Lawrence, își mântue capitolele în chip de refren cu ceeace-i servește și de titlu :
- „Bacon este Shakespeare”.
Controversa nu-i o glumă. Și se cade a ne da pe scurt seama de cuvintele pe cari se reazemă.
