Sari la conținut

Pagină:Din Anglia. Însemnările unui literat (Marcu Beza).pdf/3

Această pagină a fost verificată

în care pătrundeam. Treptat, însă, cum toate se desfac din pâcla dimineții, așa începură a se lămuri și impune luării-aminte, clădiri istorice, case de scriitori, monumente, priveliști osebite, teatre, galerii de pictura, și mai cu seamă Mu­zeul Britanic. Retras, parcă 'ascuns, într’una din străzi mai lăturalnice, cu frontonul sculp­tat, eu îndoitul șir de coloane ale porticului, aș putea să-l uit vre-odată? Cu ce râvnă l-am cer­cetat luni după luni! Și în zile frumoase, când porumbeii gungureau în lumină, când o boare se simtea cu dulci îmbieri din parcuri verzi, urcându-i treptele și înaintând pe o mica intrare în fund, de câte ori nu mi-am repetat:

„Strâmtă este poarta și îngustă calea, care duce la viata....“.

Înțelegeam viata nesfârșita a gândurilor, prin­se în mii și mii de cărți jur-împrejur. Căutam aci să adâncesc impresiile ce le căpătăm în afara.

Și, dacă eram obosit de citit, o luam încet dealungul încăperilor numeroase ale muzeului: în sala manuscriselor și în sala de marmore grecești și în sala cu ciudățenii din Babilonia și în sala statuelor și sfinxilor Egiptului — atâtea vechi civilizații stinse. Contactul des cu ele vor fi dat poate scrisului meu un imbold de înăl­țare peste măruntele preocupări ale zilei, dar și o tristeță, nedespărțită orelor de reculegere meditativă. Cititorii să nu mi-o iee în nume de rău !

M. B.