Pagină:Din Anglia. Însemnările unui literat (Marcu Beza).pdf/20

Sari la navigare Sari la căutare
Această pagină a fost verificată

deschidă un gol între ei. Și seara după masă, când ramâneau singuri, în salon, mi ’nchipuiu ce tă­ceri lungi, neguroase, vor fi plutit deasupra lor. Stăteau ca niște umbre. Pianul dormea la o mar­gine — timp de zece ani fără nici un sunet, pânăce într’o noapte Jane Velsh, slăbită, bolnavă cum era, îi zise cu un înțeles mai adânc în vorbă:

„Șezi colo pe canapea...”. Și ea trecu la pian. Și atunci se auziră iar prin odae vechile arii scoțiene, pline de amintiri — pentru cea din urmă oară; pianul se închise și închis a rămas până la sfârșitul vieții lor.


Pășesc din odae în odae până sus, unde-i o încăpere curioasă: cu două rânduri de pereți și fără ferești, primindu-și lumina de sus. E cons­truită într’adins, ca să fie la adăpostul oricărui sgomot. Aici s’a retras pentru a pune sub ochii lumii, cum făcuse și cu Cromwell, figura isto­rică a lui Frederic-cel-mare. În juru-i, de toate părțile, erau îngrămădite portrete, gravuri, hărți în legătură cu subiectul ce-l muncea. Câteva din ele se vad și acum, printre alte hârtii: manuscrise și scrisori de-ale lui Carlyle cu slova lor apăsată, rotundă și limpede.