PREFAȚĂ
Înainte de a pleca în Anglia, Titu Maiorescu ne chema acasa într’un rând pe Cerna și pe mine. Poetul fusese prin străinătăți și putea urmări mai bine pe Maiorescu, care, pornit domol în evocarea unor amintiri din orașele apusului, ne luă în biblioteca și, arătându-ne două caiete mari, cu negre coperți, zise :
„Le veți citi odată, mai târziu. Am așternut jos ce mi-au trecut pe dinainte: oameni și întâmplări; așa să vă deprindeți și dumneavoastră”.
Ne-am uitat cu Cerna în ochi întrebător. Puteam noi face așa ceva ? Maiorescu urmă :
„Impresii mai ales.... Vă duceți unul în Germania, celalt în Anglia; cât ar fi de binevenite niște însemnări de-acolo! Aproape lipsește acest gen în literatura noastră”.
O vreme, după ajungerea în Anglia, uitasem de îndemnul profesorului. Eram și prea copleșit de vălmășagul unei lumi necunoscute,
