DICȚIONARUL CONTIMPORANILOR
A
Aaron (Teodor). — Preposit capitular în Lugoș (Transilvania), născut în Ardeal la 6 Februarie 1803, încetat din viață în Lugoș la 6 Aprilie 1859.
A făcut studiile în Sibiu, Blaj, și Pestha. Numit la 1828 profesor la gimnasiul din Blaj, el trece în 1835 paroch la protopopia de la Galșa, la 1837 devine canonic onorar iar la 1838 paroch în Arad. Mai târziu director al gimnasiului din Beiuș, la 1842 e numit censor si revisor la tipografia Universităței din Buda. După ce a trecut prin rectoratul seminarului român din Orada mare, a fost numit în 1857 preposit capitular în Lugoș. Aaron a publicat: Catechetica practică (1843) Anotări la Istoria lui Petru Maior (1828) Anotări din Istoria eclesiastică despre urzirea și lățirea credinței creștine între Români (1850) Cuvântări bisericești (1847).
Adamachi (Vasile). — Filantrop, născut în Iași la 1811, unde a încetat din viață la 20 Martie 1892. A făcut studiile în casa părintească și a ocupat diferite funcțiuni în județul Vaslui. A lăsat Academiei române o donațiune de două milioane și jumătate sub titlul «Fondul Adamachi» al cărui venit servește în mare parte pentru premiarea scrierilor morale, îmbrăcămintea copiilor săraci, imprimări de lucrări premiate, stipendii, etc. etc.
Adamescu (Gheorghe). — Profesor, publicist, născut în București la 1869. A făcut toate studiile în țară și la 1891 a fost numit profesor suplinitor pentru limba română la liceul din Galați; la 1892 a fost numit definitiv la aceeași catedră, iar la 1894 a fost transferat în București la gimnasiul Sincai.
După ce a colaborat la mai multe reviste literare între 1886 și 1888, a publicat apoi: Studii despre Miron Costin (1888), Luptele pentru naționalitate ale Românilor de peste munți în 1848-49. (1892), Despre dualismul austro-ungar (1892), Poesia populară română (1893), Ideile politice ale cronicarilor (1895), Istoria limbei și literaturei (1894),. Modele de discursuri (1896), Poetică (1897).
Adrian (Gheorghe). — General, născut în Transilvania, la 1820, încetat din viață în Bucuresci la 14 Decembrie 1889. A luat parte în 1848 la mișcarea revoluționară a Românilor din Transilvania; apoi a trecut în România și a intrat în serviciul militar, înaintând până la gradul de general. Sub domnia lui Cuza la 1863, de și în neactivitate, a fost dat în judecată și osândit la isgonirea din armată pentru că refuzase să plătească birul. Reintrat în armată la 1866, a fost ministru de resbel în cabinetul lui Ioan Brătianu de la 24 Mai 1867 până la 12 August 1868, având gradul de colonel. A întrebuințat o parte însemnată a averei sale pentru bine-faceri, fondând în Bucuresci o frumoasă școală primară care poartă numele său.
Adrian (Ion. V.). — Profesor, publicist născut în Mihăileni (Dorohoiu) la 1837, mort la 14 August 1875 în Botoșani.
A făcut studiile în Fălticeni și Iași. La 1856 a fost numit profesor la școala primară publică din Dorohoiu, apoi la 1858 profesor de istorie la gimnasiul din Galați. La 1864 îl regăsim revisor al școalelor din Dorohoiu, Suceava, Iași, Botoșani, la 1868 director al liceului din Botoșani. În mai multe rânduri, Adrian a fost ziarist, colaborând la gazeta umoristică Bondarul din Iași, Independentul din Botoșani și Steluța.
A publicat un volum de Versuri (1872) și Postulachi Slugărescu satiră (1874). Pe la sfârșitul viețel sale de la 1871—1875, Adrian se strabilise tipograf în Botoșani.
