să găsesc starea civilă și foaea de serviciu a oficerilor morți în timpul rezbelului Independenței. Nădăjdueam că acești eroi sunt înscriși într’o carte de aur. Nu sunt trecuți nicăeri. Am reconstituit singur viața lor, servindu-mă de Anuarul armatei din 1876 și de cartea D-lui Th. Văcărescu: Luptele Românilor.
Toate acestea le-am spus pentru ca să’mi fie ertat dacă în asqnienea condițiuni Dicționarul Contimporanilor din România e departe de perfecțiune, pentru ca să’mi fie ertat dacă pe unii din fruntașii țărei i-am dat poate ca născuți înainte de vreme, despre unii n’am vorbit de loc, despre alții am vorbit prea puțin, și pe unii i’am îngropat prea târziu.
Am pus cel puțin temelia Dicționarului. De acum înainte, să’mi dea iubitorii de adevăr ajutor și Dumnezeu zile ca să pot îndrepta greșelele într’o ediție viitoare.
DIM. R. ROSETTI.
