Brătianu, sau n’a purtat un nume cu vază în politică, să nu se mai știe nimic despre dânsul.
Făcui în puține cuvinte biografia doctorului Davila și tălmăcii sensul satiric al calificativului lipitoare, dat medicilor militari eșiți din școala sa.
Dar aceasta nu mi se părea suficient. Din acest moment m’am tot gândit că precum tînărul licențiat nu știa nimic despre cine a fost Davila, tot ast-fel sunt mulți cari nu știu nimic despre cine a fost Dinică Golescu, Filipescu Constantin, Filipescu Iordache, jurisconsultul Flechtenmacher, profesorii Vaillant, Roques, Cesar Librecht, colonelul Pisoski și mulți, foarte mulți alții cari au jucat un rol important în România de la începutul secolului până astă-zi, dar ale căror biografii chiar sumare, nu se găsesc nicăeri.
Toată lumea n’a fost Bolintineauu, Sion, sau alt literat, spre a i se găsi viața în numeroasele modeluri de proză și poezii ce se tipăresc anual cu autorizația ministerială.
Ast-fel mi-a intrat în minte idea de a întocmi un Dicționar al Contimporanilor din România de la începutul secolului al 19-lea până astă-zi.
M’am pus pe lucru în 1896 și credeam că voi termina în șase luni. Amar am fost înșelat, căci iată-ne în 1898 și lucrarea mea este abia schițată, o recunosc singur.
Dicționarul de față apare incomplect, cu multe lacune, pentru că mi’au lipsit elementele necesare spre a face ce doream să fac, și ce nădăjduiam că voi putea să produc.
Spre a mă urni din loc, am găsit trei cărți. Una este Arhondologia Moldovei de paharnicul Constantin Sion, care drept amănunte asupra vieței oamenilor secolului, se ecsprimă cam de regulă astfel: „X..., putoare grecească, boerit de Vodă Sturdza pentru că i-a netezit muerea; l’a făcut paharnic!" Apoi cărticica lui J. Valentineanu Biografia oamenilor mari, scrisă de un om mic, o colecție de vre-o două-zeci nume, în care toți partizanii politici ai autorului sunt numiți mari patrioți, fără a li se arăta faptele, iar toți adversarii sunt numiți hoți, fără a li se arăta hoțiile.
De aceste lucrări, bine înțeles că nu m’am putut sluji.
A treia carte este a lui Vasile Gr. Popu Conspect asupra literaturei române. Această lucrare mi-a fost de mare folos, însă prezenta două neajunsuri. E publicată acum două-zeci și doi de ani și nu se ocupă de cât despre publiciști.
În asemenea condițiuni m’am gândit atunci să mă adresez publicului cu rugăminte să’mi vie fie-care în ajutor, trimițându’mi biografiile ce
