fabulist, născut in orașul Târgoviște (Dâmbovița) la 1812, mort în Bucuresci la 1885.
A făcut studiile in Bucuresci la liceul Sf. Sava și in pensionatul Vaillant, apoi imbrățișă cariera armelor, înrolându-se ca junkăr. Părăsind oștirea la 1835, începu să publice numeroase satire care 'i atraseră câte-va luni închisoare pentru că eru îndreptate in contra guvernului și Domnului Alexandru Ghica.
Alexandrescu a ocupat diferite funcțiuni publice precum: censor al presei la 1847, mai târziu director general al arhivelor, apoi la 186o făcu parte din comisiunea întocmită la Focșani pentru unificarea legilor celor două tări unite.
Scrierile sale sunt : Poesii originale Elegii și Fabule (1838) Anul 1840, lucrare în care autorul concretizează aspirațiunile României.
O impresie (1846), odă la armata română, Memorial, de călătorie (1842), Poesii noue și vechi (1842), Suvenire și impresii (1847).
Apoi a tradus operile lui Voltaire Alzira, Meropa, ear la 1863 a tipărit Meditațiile și la 1863 Poesii diverse.
La 1895, librarul Socec a publicat ultima edițiune complectă a operilor lui Grigore Alexandrescu.
Alexandri (Ioan). — Colonel, fratele poetului Vasile Alexandri, nascut la 9 Ianuarie 1825. Intrat in armată cu rangul de soldat a înaintat până la gradul de Lt. colonel. A fost agent al țărei la Paris la 186o. Data încetărei din viața necunoscută.
Alexandri (Vasile) . — Poet, autor dramatic, bărbat politic, născut la Bacău în Iulie
1821, mort la Mircesci în 22 August 1890. A fost cel mai mare poet național român și în acelaș timp unul dintre barbații politici fruntași, cari au contribuit la regenerarea, desvoltarea și înălțarea spiritului public, la introducerea și propășirea reformelor și a civilisațiunei în România, luptând cu energie și succes pentru unirea Moldovei cu Valahia și pentru ridicarea în fața streinătăței a prestigiului și a demnităței noastre ca popor și ca Stat. După studii mai întâiu de medicină, apoi de drept, de matematică și în fine de literatură la Paris, el se întoarse către finele anului 1839 în țară, unde împreună cu C. Negri, M. Kogălniceanu, Rolla, Docan, Sturzeștii și toți corifeii mișcărei naționale de atunci, începu o luptă încordată în potriva domniei lui Mihaiu-Vodă Sturdza, slăvind pentru ântâia oară, în versuri frumoase și într’o limbă curat românească, virtuțile poporului, dragostea de țară, vitejia strămoșilor și dorul de libertate. Viața și activitatea lui Alexandri fură strîns legate de însuși viața poporului român, la strălucirea istoriei căruia el a contribuit timp de cincizeci de ani, ca bun patriot și ca poet de mare talent. În sufletul lui au fost înmănunchiate simțirile, dorurile, aventurile țărei, a căreia glorie a buciumat-o, a căreia suferință a plâns-o, a căreia bunătate a cântat-o. Prima scriere românească a lui Alexandri fu o nuvelă : Buchetiera din Florența, publicată în «Dacia literară» a lui Kogălniceanu, după care urmară cântece și balade ca: Doina-Doiniță, Baba Cloanța, Andrii-Popa, Groza și altele cuprinse în Doine și lăcrămiore, prima sa carte poetică, tipărită la Iași, tipografia Bermann 1852, în care se află și Marioara Florioara, minunata legendă în formă populară.
În același timp el cutreera Moldova, aduna din gura țăranilor, din cântecile lăutarilor, din poveștile bătrânilor, horile, cântecele haiducesci și doinele populare, pe cari mai târziu avea să le dea la lumină sub titlul de Poesiile populare ale Românilor (1865).
Lucrarea poetică și dramatică ce ne-a lăsat este foarte voluminoasă. O parte numai, deși cea mai mare fu publicată de librăria Socec din Bucuresci în anul 1875, sub titlul de Opere complecte coprinzând poesii, prosă și teatru. Așa, poesiile sunt cuprinse în vol. I. sub numele de : Doine Lăcrămioare, Suvenire (1842— 1852), Vol.II. Mărgăritărele (1852—1862), Vol. III. Pasteluri, Varia și Legende de la 1862 înainte, Vol. IV. Legende noue, Ostașii noștri, La Turnu-Măgurele, Prosa: (novele, schițe, biografii) I vol. Teatru Canțonete comice, Doi morți vii, Iorgu de Sadagura, Kir Zuliaride, Cinel-Cinel, Coroana lui Ștefan cel mare, Arvinte și Pepelea, (feerie), Sgârcitul risipitor, Rusaliile, Florain și Florica, Boerii și Ciocoii, Lipitorile satelor, Concina, Ginerile lui Hagi-Petcu (localisarea piesei lui Emile Augier «Le Gendre de Mr. Poirier»), Drumul de fer, Despot Vodă (dramă), Fontâna Blanduziei (comedie antică), Ovidiu (dramă
